Începutul unei povești!

  Cum totul are un început, așa pornesc cu pași timizi spre un nou început, nu știu dacă este o poveste, dar noul domeniu ales de mine  are ca punct de legătură povestea, de ce? deoarece  am  o noua meserie, cea de bibliotecar, dupa șapte ani de învățământ aleg să fac o schimbare, nu mă îndepărtez mult de vechea meserie,dar este altceva.

 Am început o dată cu primăvara, 1 martie, prima mea zi de lucru, sunt atât de nerăbdătoare să-mi văd noul loc de muncă, pătrund în clădire, niciun semn că aici ar fi o bibliotecă, ușa se deschide, în față îmi apar cărțile lăsate pe birouri, mult,mult praf, semn că pe aici de mult nu s-a mai trecut, un frig izbitor îmi pătrunde în oase și mă scutur, mi se aduc calorifer, mop, găleată, dar și câțiva muncitori să mă ajute. Un grup de bărbați iși face apariția ,unul dintre ei exclamă:„ Ooooo ce cărți vechi, astea sunt de când era mama fată mare,hahahaha!”, înghit în sec, i-aș zice vreo două dar realizez că ar fi imposibil să-l fac pe om să înțeleagă adevărata importanță a cărții, vor și nu prea vor să contribuie la aranjarea biblioecilor, urmează o dicuție aprinsă între ei, cine le este șeful și cine nu le este, cine-i comandă și cine nu ,de, mi-am zis, orgoliul masculin, vin și câteva femei, trec la treabă imediat, făra să vocifereze, făra să întrebe cine este șeful cine nu este, fac treabă cu spor, muncesc alături de ele, le admir, tot femeile îmi zic, muncesc cu sârg și responsabilitate. Mă așteaptă câteva zile  mai intese, trebuie făcută inventarierea cărților, iau carte de carte si o bifez în registre, registre foarte vechi care se rup usor,care se fac praf, cărțile de asemenea, colecții vechi, depășite, câteva noi, primite din donațiile făcute de către Biblioteca Județeană, sper că voi reuși să obțin o mică finanțare pentru a putea achiziționa cărți noi.   Telefonul sună, fiecare vine cu oferte  sale, ba un sistem informatizat performant  pentru a înregistra cărțile, ba o colecție enciclopedică, la prețul cel mai bun, deși eu îmi doresc o sumă mai mică de bani pentru a achiziționa cărțile cerute de cititori.

   În fiecare zi mă întreb ce pot face să aduc cititori, sa-i atrag, am început campania, invitații și chiar rugăminți, mă izbesc de refuzuri peste refuzuri, nu am timp, daaa, sunt conștientă ca mulți muncesc peste 8 ore, ajung acasă obosiți, epuizați, nu au timp de copiii lor, dar  știu ca există  persoane care își pot rupe din timpul lor pentru  o lectură, trebuie doar să cunoască cartea, lectura va deveni o atracție irezistibilă odată descoperită. Primii mei cititori, un grup de copilași, veneau până la ușa bibliotecii și până să le deschid o zbugheau repede, secvența asta s-a repetat de câteva ori în cursul unei zile, astfel încât am fugit după ei, au rămas surprinși, semn că nu se așteptau sa fug voioasă după ei, i-am invitat in bibliotecă, au fost încantați, de atunci vin zilnic, aducând și alți cititori, împart prin oraș invitații și vin dezamăgiți ca lumea îi refuză, ” Nu vor doamna să vină” , ” Rup afișele!”,îmi spune un copil aproape cu lacrimi in ochi, indignat,  copii răi, îi zic,” Nu sunt copii,doamna, sunt oameni mari, râd ca mergem la bibliotecă”, te lasă fară cuvinte, pentru ca da, din păcate oamenii mari s-au îndepărtat de cărți, ei sunt exemplu pentru oamenii mai ” mici”, ce exmplu le oferă, este de înțeles. Totuși entuziasmul copiilor îmi dă speranță, se poate, într-o lume care devine mai indiferentă la tot ce înseamnă cultură, eu zic că se poate, da, poate este și entuziasmul începătorului, știu că ținta mea nu a trebui să se limiteze doar la copii, biblioteca aparține tuturor, asa cum mi-a spus domnul  Ștefan Pleșoianu, este biblioteca  publică, a cetățenilor orașului Murfatlar, prin diferite activități, tadiționale, culturale chiar și culinare să-i atrag, să ofer fiecărui șansa să cunoască biblioteca. Nu-i așa că se poate?!